ce nasol

te-am visat dar e un vis atat de banal ca nu merita povestit

si in acelasi timp imi pare rau ca o sa-l uit

A perfect day

o zi perfecta ar incepe, dupa cum iti ziceam mai devreme, intr-o dimineata racoroasa. M-as trezi nu foarte tarziu intr-un pat mare, un pat de fier forjat alb, cu asternuturi albe si mirosind a calcat proaspat. M-as trezi ultima: as auzi-o pe fi-mea mancand in fata teveului, la desene. El ar fi plecat la pescuit.

As deschide ochii dar as ramane nemiscata pentru un timp. N-as avea nicio grija, iti ziceam, as putea sa stau acolo cat vreau, gandindu-ma doar la cum o sa-mi umplu ziua numai de chestii placute, lenese. As sta asa pe burta, cu palmele lipite de pat, mirosind asternuturile.

As face un dus, apoi am putea sa luam micul dejun, Blo. Am bea cafea si am manca o felie de tort de ciocolata, pe terasa, uitandu-ne la mare. Am putea sa stam chiar 3 ore la masa, citind ziare si schimband o vorba doar din cand in cand. Am fi britanice, fata, am fi laconice, eu zic sa nu vorbim nici despre copii, nici despre barbati, nici despre bani, nici despre scoala, nici despre joburi, mai da-le-n pula mea de subiecte de femei in toata firea fata, hai sa vorbim de romane, de iubiri, de futaiuri, de betii, fata tu realizezi ca de cand ne stim ne-am imbatat impreuna o singura data?

Dupa aia am merge sa inotam. Tot ce-mi doresc in zilelea stea de kkt, de vara in Romania, e sa-mi scufund trupul in apa racoroasa, sarata, si sa ma intind in pluta si sa stau asa, pe valurile ca o bataie de inima. Sa ma inot putin, sa mai stau putin, sa ies din apa cu membrele obosite. De cate ori imi vajaie capul de zgomotul strazii inchid ochii si-mi imaginez ca stau intinsa, leganata de valuri si ca aud doar vuietul marii si tipete de pescarus.

La pranz s-ar intoarce si el de la pescuit, bronzat, transpirat si murdar. Am manca incet, stiind in tot timpul asta ca vom merge in camera si vom face amor. Dar nu m-as grabi deloc, daca ar fi al meu as trai numai pentru clipele de dinainte.

In ziua asta perfecta am merge, obositi, sa dormim de pranz. Chiar si fi-mea ar dormi la pranz (e o fantezie, fata! am voie!). Si in timp ce toata lumea ar dormi, noi ne-am iubi asa, pe tacute. Apoi am dormi adanc, ca mortii. Ca oamenii fara griji.

Ne-am petrece toata dupa-masa pe plaja, cu copiii. Gandeste-te la sezlonguri apropiate, sub umbrele mari, cu mojito si carti. Barbatii ar sta mai incolo si-ar discuta de-ale lor. Copiii s-ar alerga chiraind la distanta. Eu as citi, fata, cartile mele si tu pe ale tale. Alea de nu-mi plac mie.

Sipping mojitos, Blo.

This blog has become the dumpster of my dreams and thoughts… and this is why nobody should read it.

Two nights ago I had a dream, and nothing special happened in that dream but, it was so vivid I still think of it. So maybe it’s an important dream, so maybe later I want to read it, so here it is.

I am sitting at a long table with some people I don’t know. Next to me is a man who is my partner, his presence feels very comfortable and warm, yet he is someone I just met. He’s new, but I KNOW that he will be important to me, like I always know about the important people in my life.

Immediately we are asked to begin the game. We are in some sort of competition like the hunger games, we have to run for our lives.

I jump through a window, holding my daughter’s hand. I am not affraid to jump, although normally I would be… We are then in a meadow, there are some trees surrounding it. I forgot to take something very important with me. I run to the trees, holding my daughter’s hand. Then I see my partner falling from one of the trees, C screams terrified; but again I am not affraid, we get close to his body lying on the ground and I say “he’s fine, don’t be affraid, your daddy’s fine, he’s just fine, look” and  touch his hand. He holds my hand, too. He has long fingers.

Loneliness is just eating me alive

I’m not here, this isn’t happening

A Radiohead song I’ve never heard before tonight (but how could this be? unless it was released after I stopped listening to music).

I’m only happy when I’m somewhere else. Once upon a time I used to think that was cool, and now I see a simptom.

And maybe I love places more than I love people. And I definitely miss them more. And this is a simptom, too. And now that I know it, I won’t have any fun anymore.

I wish I could go back to dreaming about you.. it was the perfect place. I could be a runnaway permanently, no matter where I’d be!

http://www.youtube.com/watch?v=okhrLVbdX2Y

I am sick and tired

of EVERYTHING

of the life I live

of who I’ve become

of how I look

of my house

of my FEARS

and I don’t know what to do about it

wishlist pe 2012

Citeam adineauri postul similar de anul trecut si e de bine: m-am lasat de fumat .

OK, am terminat f ok si anul universitar.

2012  o sa fie un an greu, greu de tot. Mi-e frica, nu, mi-e groaza de 2012. Insa daca totul iese ok, o sa fie super.

Asa ca n-o sa scriu aici despre dorintele importante. Anul asta o sa fac  lista de frivolitati.

 

Vreau sa citesc poezie englezeasca si sa merg la Brighton.

Vreau sa reincep sa port tocuri. Si ciorapi cu adeziv.

Vreau sa vizitez o tara in care n-am mai fost pana acum, nu conteaza care.

Sa ma intalnesc mai des cu prietenele.

Vreau sa dom mai bine. Sa citesc mai mult si sa ascult muzica.

Si sa-mi iau patine cu rotile.

Cam atat

La multi ani dragi prieteni. Si fac si leapsa, catre Blo si DJ

 

 

these are the days

today I fucked yet another laptop, while the first one is still in repair;  so I got the third one out of the closet (yes, we have a closet full of old stuff, for days like this). I opened it and the display revealed a picture of Barcares beach. I took it on the day I called you and the feeling I had that day hit me breathless.

That day I decided to go out and get you. I decided nothing else mattered, we had to be together, we were ment to be. I was so high. Totally crazy.

It’s funny with the old computers. There’re pretty much a testimonial of the life you had when you were using them, a life that stops at some point, and then you go back and check it with such surprise and sadness. All those hours gone from our memory. 

This is the computer I used in the days I was in love with you.  Today I miss it, but I just can’t seem to be able to bring it back. That day, on the beach, I was so sure that we cand just… reach one another. But we were too far apart. It was just late.

It’s not like I ever cried or anything, the time I had to let the dream go. I never even noticed it, actually. I just… grew out of it, but finally it was not a good thing.  

Perharps I can’t be pleased. We are condemned to be the witnesses of our dreams being born only to see them die.

Fuzzy (2)

Iesi in strada in urma ei. Nu-i venea sa mearga in pas cu ea, ci mai degraba asa, cu jumatate de pas in urma, si in timpul asta era mirat de cat de mica parea, mergand langa el pe strada. In bar, tintuindu-l cu privirea de sarpe, parea impresionanta. Cu spatele, in mers, redevenise mica.

Mergeau inainte fara directie, si din nou isi dadu seama ca ratase momentul initial, in care se putea inca vorbi. Cand erau inauntru simtise imboldul puternic sa iasa, sa porneasca, sa avanseze. Unde? Spre ce? Nu stia. Avantul se sfarsise in el imediat ce se schimbase decorul si acum se simtea dezorientat.

Incepu sa asculte cum se auzeau pasii, sonor, fara cadenta. Se stradui sa socoteasca la cati pasi odata calcau in acelasi timp; petrecu asa cateva minute si mintea incepu sa i se relaxeze. In timp ce iritarea provocata de faptul ca nu stia ce o sa urmeze si ca nu se putea decide sa ia initiativa incepea sa se risipeasca, incepea sa simta, cu intarziere, emotia dulceaga data de apropierea ei.  Toate zilele in care statuse in birou, uitandu-se fix si incercand sa si-o imagineze facand cele mai banale lucruri, cum ar fi mersul la Mega – asta era una din fanteziile cele mai comune, s-o urmareasca mergand la supermarket impreuna cu copilul ei, isi imagina cum acesta punea pungi de chipsuri sau bomboane in cos si cum ea le punea la loc, apoi o vedea ajungand in scara blocului sa ia facturile din cutia postala, apoi cum intra in casa si-si arunca pantofii din picioare in hol. Toate aceste maruntisuri – interzise, ascunse, imposibile.

Si acum mergea in fata lui, cotind dreapta pe o straduta. Din sens opus veni o masina care-i matura cu lumina farurilor si vazu ca avea o figura linistita, aproape absenta. Se astepta sa fie emotionata, sau poate sa aiba o expresie seducatoare. Se apropie de ea si o lua de mana, ea se opri si se intoarse cu fata spre el si o vazu cum se transforma din nou.

Nu-l privea in ochi ci ii fixa gura, ca si in bar. Nu ca si cand nu-si putea desprinde privirea, ci mai degraba astepta, respirand egal, controlat.

-          Nu stiu sa fac lucrurile astea, spuse el.

Ea isi lasa capul in jos si-si sprijini crestetul de pieptului lui, apoi il apuca de reverele gecii si-si infunda nasul in camasa lui, inspirand.

-          Nici eu, raspunse. Vreau sa se intample, insa nu stiu cum. Vreau sa se intample acum, pe loc, fara sa fie nevoie sa mergem undeva, fara sa ne deplasam.

-          Sa fim invizibili, atunci.

Ea rase si-i dadu drumul. Putea s-o mai sarute acum, cand vraja disparuse? O lua de mana si pornira inapoi.

-          Pot sa te duc acasa? Am masina in parcarea barului.

-          Nu, mai degraba la statia de taxiuri.

Incerca sa incetineasca pasul, apoi incerca sa o faca sa se uite la el, strangand-o mai tare de mana, insa acum ea parea grabita sa ajunga acasa, inapoi in lumea ei nevazuta. O urmari plecand si se indrepta spre masina.

Ii simti telefonul vibrand in buzunar – il sunau prietenii ramasi in bar. Statu un timp in masina, in timp ce ei eu sunau in continuare. Pana la urma le raspunse, se scuza din doua vorbe si porni spre casa.

Big breakthrough!

Stiti (vorbesc cu femeile acum) cum e cand sotul NU E ATENT? De genul: incepe sa te frece la cap cu nu stiu ce prostie, gen, un meci, sau ce prost e seful lui etc, etc, si tu ii zici sa te lase, ca te doare capul? Si tace 10 minute, apoi o ia de la capat, eventual incepe sa te contrazica pe cine stie ce kkt, incepi sa te enervezi, ii zici iar bai coane, lasa-ma ca ma doare capul… OK, scuze si iar tace nitel, dupa care iar incepe sa dea din clanta si de data asta incepi sa urli BAAAH, MA DOARE CAPUL, TACI IN PLM #$%^ si totul se termina apoteotic cu el ofensat, zicandu-ti ca ESTI NEBUNA?

Va zic eu care-i faza, m-am prins azi in timp ce asta al meu ma freca la icre in timp ce eu incercam sa opresc diareea copilului si eram stresata ingrozitor si el imi explica ceva in legatura cu camera foto. Mi-am dat seama. Nu sunt neatenti, idioti, rauvoitori, cretini etc. Nu mah. Pur si simplu se reseteaza la 10 minute. Atata ii tine pe ei ki-ul.

Sunt complet nevinovati!